vineri, 31 ianuarie 2014

:)))


Destin

 

Destinul trist al unei regine

Nu toate visele implinite cu fetiţe orfane care visează să devina regine au un final fericit. Ne-o dovedeşte destinul Nataliei  – domniţa Dudu cum i se spunea acasă – cea care se trăgea dintr-o veche familie de boieri din nordul Moldovei, Kesco. Natalia s-a născut in Florenţa in anul 1859 . Rămâne de mic copil orfană şi este crescută de unchiul ei Constantin Moruzi  şi de soţia acestuia, printesa Catinca. Micuţa Natalia Kesco şi-a petrecut copilăria în Moldova, la Bujor, apoi la conacul din Dănuţeni (de dincolo de Stânca Roznovăneştilor, pe malul Prutului) dar şi in Iaşi (oraşul bunicilor), Odessa (locul in care au fost inmormântaţi părinţii ei) sau în Viena ( oraşul de suflet al familiei). A fost una dintre multele fetiţe care visau sa devină regine. Încă din copilărie, la toate întrebările despre ce işi dorea să ajungă  răspundea la fel: "Voi creşte mare şi voi fi regină". Visul i s-a îndeplinit dar, avea să mărturisească mai târziu,  coroana nu i-a adus fericire.

Natalia Kesco

A fost educată într-o mănăstire catolică şi lansată în lumea mondenă la Viena, unde apariţia ei a produs impresie şi prinţul sârb Milan Obrenovici (descendent si el al unei familii din Moldova – fiind fiul Mariei Obrenovici amanta domnitorului Alexandru Ioan Cuza ) "a pus ochii" pe ea. Mai târziu, gurile rele afirmau că, de fapt, prințul ar fi fost vrajit nu doar de frumuseţea basarabencei ci si bogăţiile ei nenumărate. Natalia Kesco, care avea doar 16 ani, se căsătorește cu prințul Milan Obrenovici în catedrala din Belgrad la 17 octombrie 1875.

Regina Natalia a Serbiei - nepoata Marghioliței Roznovanu

“Mireasa s-a prezentat intr’o rochie albă, inchisă, purtând în păr o mică coroană de mărgăritare (…) Când soții urmau in timpul ceremoniei pe Mitropolit, trena Domniței s’a incurcat, din cauza unui servitor mai neîndemânatec; sora mai mica a Nataliei a scos lumea din încurcătuăa, eliberând trena rochiei, si cu mândrie a dus-o mai departe.Totuși,s’a obsevat acest semn prevestitor de nenoroc pentru Domniță.”

Regele Milan si Regina Natalia 
Un an mai târziu, la 14 august 1876 – la 17 ani – Natalia are un baiat, Alexandru. La 6 martie 1882 Serbia a devenit regat iar Natalia regină. Foarte repede insă Natalia Obrenovici află că viața de regină nu este atât de frumoasă pe cat pare. Soțul ei “schimba tot asa de des miniștrii, ca si amantele”, scandalurile de la Curtea Regala din Belgrad făcând in acea vreme deliciul periodicelor europene.Natalia mărturisea că ”nu mai putea ascunde lacrămile sub masca unui surâs”.
La un bal pe care Milan Obenovici vrea să-l deschidă dansând cu o curtezană se produce un scandal imens care este urmat de o ințelegere intre soti, Natalia părăsind Serbia împreună cu fiul ei Alexandru, pe care il crește departe de soțul său, în Franța si Germania.Ea avea dreptul să locuiască în Serbia doar pe timpul verii. Milan Obrenovici face insă in așa fel incât un nou Mitropolit al Serbiei (numit chiar de el in acel an) să confirme divorțul cerut de Rege. O delegație a regelui îl ia cu forța pe fiul Nataliei, prințul moștenitor Alexandru, care este dus in Serbia.
Regele, Regina si Printul Alexandru
In 1889 regele Milan al Serbiei este silit să abdice și Alexandru la doar 13 ani devine rege. Țara este condusă de o regență iar Natalia primește dreptul să se reîntoarcă în Serbia. Doar pentru un scurt timp insă. În urma unei legi adoptate de parlamentul sârb  părinților  regelui li se interzice sederea in Serbia iar în noaptea de 6 mai 1891 Natalia , „escortata de armată, a fost silită pentru a doua oară să părăsească copilul și țara.“
Doi ani mai târziu Regele Alexandru preia conducerea țării si redă drepturile luate mamei sale care se reîntoarce în țara sa de adopție iar divorțul este anulat. Din păcate, din cauza unei legături a tânărului Rege cu doamna de onoare a Reginei Natalia, Draga Masin,între mamă si fiu se produce o nouă ruptură. Regele devine foarte repede foarte nepopular datorită aroganței sale iar in anul 1903, într-o noapte de iulie, o conspirație formată din ofițeri pătrund în palatul regal și îl omoară. Regina Natalia Obrenovici află știrea din ziare:
La Biaritz, din balcon,- povestește Monseigneurul Vladimir Ghica – Regina Natalia aude strigătul vânzătorului de ziare. Iată, în fața ei, in salon, acest tânăr  vânzător îi intinde gazeta. Încă doi pași, și Regina cade sdrobită de durere.”
În urma pierderi fiului , Natalia Obrenovici se retrage din viața publică , își împarte averea între Universitatea din Belgrad, bisericile și mănăstirile din Serbia și  se convertește la catolicism la 12 aprilie 1902 în biserica sanatoriului Cazin-Perrochaud de la Berck-Plage în departementul Pas-de-Calais. Își petrece restul vieții în Franța. Moare în 1941 la St. Denis (Franța). Publică la Paris  “Memorile Nataliei – Regina Serbiei”, iar la St. Petersburg, nuvela autobiografică – ”Mama”. În primăvara anului 1941 în sudul Franţei moare Natalia Obrenovici. A fost înmormântată în cimitirul din Lardy, o localitate la 37 km sud-vest de Paris.

Natalia Kesco- Obrenovici

Citatele din text sunt din volumul : “Profiluri de ieri şi azi”  - Gheorghe Bezviconi, 1943
deieri-deazi.blogspot.com

Inventii

"Poporul secuiesc” si “Pamantul secuiesc” – inventii ale extremismului unguresc din Romania!

autor: FrontPress 31.01.2014

secui ND2009, Marsul Noii Drepte din Brasov de 1 Decembrie: Banner cu mesajul “Secuii nu sunt maghiari”
Suntem în 2014. De aproape două decenii nu auzim altceva decât cele două „arii” false şi mincinoase ale extremismului unguresc din România: „Poporul secuiesc” şi „Pământul secuiesc”! Ajunge! Ne-am săturat! Plăsmuiri fariseice, născute din minţi înfierbântate şi spirite machiavelice!
„Popor secuiesc”?… „O grupare etnică” (Ion I. Russu), deznaţionalizată, gălăgioasă, transformată de şovinsimul şi extremismul ungureasc în masă de manevră, folosită împotriva românilor, cu care secuii cei adevăraţi – nu cei maghiarizaţi până-n măduva oaselor, de azi – au avut, de-a lungul vremii, relaţii dintre cele mai apropiate, fiindcă așa „cu secuii avem o simbioză, adecă o viaţă împreună; cu ungurii numai o vecinătate”, cum scria Nicolae Iorga.
„Pământ secuiesc”? Un fel de „insulă a şerpilor” în mijlocul României geografice! „Pământul nostru natal este Pământul Secuiesc”, striga Santha Pal Vilmoş, fost preşedinte al judeţului Harghita. De unde l-or fi adus oare?.. De unde au venit? Greu de spus. Nu ştiu nici acei ,,istorici” care au ,,croit” o „Istorie a Secuilor”! Unde s-au aflat ei până în secolul XII, când au ajuns aici unde se află acum? Nu se ştie! Trecutul lor s-a pierdut în negurile îndepărtate ale istoriei. Dar şi în nişte fantasmagorii născocite de-a lungul vremii, care au la bază inspiraţii cu iz folcloric. Oricum, acela era „pământ secuiesc natal”! În nici un caz nu cel pe care, întâmplător, trăiesc acum.
Cum poate să afirme cineva că „pământul nostru natal este pământul secuiesc”? despre un teritoriu pe care, printr-o conjunctură istorică, secuii s-au aşezat, venind cine ştie de unde? Pe bună dreptate Ion I. Russu afirmă că „secuii nu pot fi consideraţi decât fiind nişte colonişti ai regelui Ungariei, aduşi şi îngrămădiţi peste un substrat de populaţie băştinaşă, rărită din cauza năvălirilor”
„Aduşi şi îngrămădiţi” în partea de est a Ungariei, care şi pe vremea aceea se numea Transilvania şi era voievodat, secuii au fost repede asimilaţi şi în totalitate maghiarizaţi, aşa cum s-a încercat şi cu alte etnii, cu care ungurii s-au aflat în contact. Numai că acelea, având „rădăcini aici”, aşa cum vor să ne înveţe unii, cu referire la secui, fiind cu mult mai numeroase, au fost mai greu „rupte” de la rădăcinile lor etnice, pe câtă vreme secuii, venetici şi puţini, neavând nimic care să-i lege de pământul pe care au ajuns din întâmplare, nici cu neamurile din jurul lor, au fost deznaţionalizaţi rapid, pierzându-şi limba şi toate celelate trăsături. Astfel că azi a apărut o „etnie” nouă, inventată de „cei care s-au căţărat în spatele lor” (a secuilor) şi vorbesc în numele lor: etnia de secui-maghiar!
Deci, extremismul unguresc din România vrea, cu orice preţ, să ne determine să credem că pământul pe care s-au aşezat secuii, este un „pământ natal, secuiesc”, aşa că el nici nu face parte din teritoriul României. Întorcându-ne iarăşi în istorie, la acel secol al XII-lea, când au venit aici secuii, oare chiar nu or fi găsit pe nimeni,?.. Erau nişte pământuri pustii, „pe care ei le-au luat în proprietate”? Istoricul ungur Huszti Andraş ne spune cu totul altceva: „Dacii au fost locuitorii cei mai vechi ai Ardealului, Moldovei şi Munteniei”, scrie el în vol. „Dacia veche şi nouă”. Trebuie să-l credem, nu? Iar urmaşii lor, recunoscuţi de întreaga istorie universală, nu sunt alţii decât românii! Iată ce spune istoricul francez Albert Armand: „Locuitorii pământului românesc au rămas aceiaşi din epoca neolotică până în zilele noastre, susţinând astfel, printr-un exemplu poate unic în istoria lumii, continuitatea unui neam”.
Aşa scrie şi academicianul Simion Mehedinţi: „Noi, românii, suntem locuitorii cei mai vechi ai acestui pământ al Daciei (…) Faţă de toţi vecinii el (poporul român, n.n.) este singurul care nu ştie să fi avut o patrie altundeva decât pe pământul pe care trăieşte azi”. Iar acesta este Pământul românesc! Nu este „pământ natal secuiesc”!
Degeaba unii „istorici”, precum sasul Rősler şi ungurii Hunfalvy, Koracsony şi Raffay, s-au străduit din răsputeri să ne găsescă alte patrii şi să ne inventeze altă istorie. Istoria neamului românesc este una singură. Iar ea porneşte, după cum scrie Nicolae Iorga, de la „tracii care au trăit aici cu mii de ani înaintea altor popoare („băştinaşe”!) şi aceasta ne dă dreptul să ne considerăm noi, românii, singurii şi adevăraţii moştenitori ai acestor locuri”!!!
Dar „pământ natal” are şi semnificaţia de patrie! Iar patria este „oraşul, satul, regiunea în care s-a născut cineva”. Patria mai înseamnă şi „locul natal, locul de baştină al cuiva”. Patria mai este „ţara în care cineva se stabileşte definitiv, fără să-i aparţină ca origine, dar fiind recunoscut ca cetăşean al ei”. Atunci, pentru generaţiile de ieri şi de azi ale secuilor care au trăit şi care trăiesc în România, care a fost şi care este patria lor? Ar putea răspunde la o asemenea întrebare domnii Tőkes Laszlo, Tamas Sandor, Antal Arpad, Izsak Balazs, Borboly Caba şi alţii? Este România patria lor, sau nu? Or, pentru ei, ca şi pentru alţii de teapa lor, nu România este patria lor, ci „patria noastră mai mică este Ardealul”! Care este atunci patria lor cea mare?
Oricare ar fi răspunsul lor la întrebările de mai sus, adevărul nu este decât unul singur: patria lor şi a tuturor secuilor care trăiesc în Transilvania este România! Fiindcă Transilvania este pământ românesc! „Discutaţi voi cât veţi vroi, domnilor, dar cine oare a creat aspectul eminamente românesc al acestui pământ, cine altul decât poporul românesc”. Aşa scria Milton G.Lehrer. Şi tot el este cel ce precizează: „În viaţa poporului ungar, Transilvania a fost un accident (…). Dacă ungurii ar fi fost mai norocoşi în expediţiile lor în Apus, desigur că niciodată Transilvania nu ar fi ajuns sub stăpânire ungurească. Acesta era Ardealul pentru unguri. Pentru români, în schimb, el era însăşi inima Daciei, prin care pulsa de mii de ani acelaşi sânge”.
Numai că neobosiţii propagandişti ai revizionismului şi iredentismului unguresc nu pot, ori, mai degrabă, nu vor să priceapă toate acestea. Ei continuă să umble cu jalba-n proţap, cum se spune, pe la toate porţile europene spre a-şi găsi aliaţi şi susţinători care să-i creadă că „în Ardeal ungurii sunt loviţi, bătuţi numai pentru naţionalitatea lor”; că „românii au ajuns în Ardeal prin păstoritul de transhumanţă, dar în mod sigur după slavi, iar cele câteva toponime de origine slavă provin de la slavii rămaşi până la venirea românilor”; că „suntem sugrumaţi de 86 de ani (articol scris în 2006,n.n.), uneori mai puternic, alteori mai încet, însă fără întrerupere” etc. De aceea ,,ungurii din Transilvania trebuie să-şi ia soarta în propriile mâini”. Aşadar „sus consângenii mei secui-maghiari! Aruncaţi-vă lanţurile! Să ne opunem cotropitorilor prin toate mijloacele”!
Iată cum, prin asemenea „strigăte de alarmă” „opinia publică occidentală este voit dezinformată de propaganda revizionismului maghiar. Situaţia minorităţii maghiare din România este departe de cea încriminată zilnic de presa şovinistă ungară. Pentru a impresiona străinătatea, lucrurile sunt prezentate sub o falsă lumină. Ungurii îşi au şcolile lor, bisericile lor, asociaţiile lor, şi duc o viaţă potrivit tradiţiilor lor”. Însă tot nemulţumiţi sunt. Cred că le lipseşte un singur lucru: Transilvania! De Ilie Sandru - Ziarul Natiunea

joi, 30 ianuarie 2014

OPOZITIA UCRAINEANA

Opozitia ucraineana a infiintat o structura paramilitara: “Garda Nationala”

autor: FrontPress 30.01.2014

suporteri ucrainaÎn ziua memoriei eroilor naţionalişti, căzuţi în bătălia de la Krut, în perioada războiului civil din 1918, pe Euromaidan a fost înfiinţată Garda Naţională, o formaţiune paramilitară, care îşi propune să lupte împotriva actualei guvernări. Din noua structură vor face parte toţi doritorii, care vor depune jurământul de credinţă naţiunii ucrainene, afirmă iniţiatorii.
Potrivit portalului censor.net.ua, care face referinţă la Canalul 5, în componenţa Gărzii au intrat unităţile de autoapărare ale Maidanului, cazaci şi „Sectorul de Dreapta”. Un dataşament al Sectorului de Dreapta – „Vikingii”, deja şi-a depus jurământul.
ucrainaPotrivit portalului Lenta.ru, structuri ale Gărzii Naţionale au fost create şi în oraşul Lvov, în rândurile căruia au intrat persoanele care deţin drept de port armă.
Ministerul de Interne al Ucrainei a anunţat deja că înfiinţarea oricăror structuri paramilitare este ilegală, iar iniţiatorii “Gărzii Naţionale” ar putea fi trași la răspundere penală. Conform Codului Penal al Ucrainei, implicarea în activităţile unor grupări paramilitare ilegale este pedepsită cu opt ani de închisoare. De peMesager

miercuri, 29 ianuarie 2014

:))))


Blas Pinar

Blas Pinar, o legenda a nationalismului spaniol, a murit la varsta de 95 de ani

autor: FrontPress 29.01.2014

pinarBlas Pinar, unul dintre simbolurile naţionalismului spaniol, a decedat marţi în locuinţa sa din Madrid, la vârsta de 95 de ani, după o lungă suferinţă.
Scurte repere biografice
Nascut in 22 noiembrie 1918 intr-o familie naionalista catolica, Blas Pinar a fost unul dintre politicienii spanioli care a luptat dintotdeuna pentru a pastra ceea ce poporul sau a castigat in razboiul civil din anii 1930 (cu pretul a sute de mii de morti pe campul de lupta): supravietuirea Spaniei ca stat unitar, traditionalist, sprijinitor al familiei si al tuturor valorilor crestine care de secole au modelat societatea iberica.
28310_380692487123_6955747_nBlas Pinar a fost fiul unui soldat din armata nationalista spaniola ce a salvat Spania de amenintarea sovietica din razboiul civil inceput in 1936. Convins de justetea cruciadei intreprinse de tatal sau si de camarazii acestuia, Blas Pinar s-a dedicat complet pastrarii a ceea ce acestia au obtinut prin jertfa sangelui. Intreaga sa cariera politica a fost orientata spre conservarea structurilor sociale si statale spaniole din anii 1940-1970, din perioada regimului autoritar al generalului Francisco Franco.
In anii 1960, se afla la conducerea Institutului Cultural Spaniol, care era organul de control al burselor dintre universitatile spaniole si cele din America Latina. A fost temporar indepartat din structurile de conducere, din cauza publicarii unui articol ce critica virulent politica externa a SUA, intr-un moment in care Spania era angajata intr-un important efort diplomatic pentru a asigura recunoasterea si sprijinul international pentru regimul generalului Franco. Cu toate acestea, loialitatea sa fata de tara si fata de regim nu au fost diminuate.
In anii ulteriori celui de-al doilea razboi mondial, pe masura ce se intensificau dezbaterile din jurul lui Franco cu privire la modul in care regimul ar trebui adaptat la realitatile politicii mondiale (Germania si Italia fusesera infrante), Pinar se regasea intotdeauna in taberele cele mai conservatoare. Dupa incheierea atributiilor sale la Institutul Cultural, a infiintat revista si editura Fuerza Nueva, care in decursul anilor a devenit o voce a refugiatilor politici din tarile infrante in cel de-al doilea razboi mondial, refugiati care au fost fortati sa caute adapost in Spania. In eforturile sale de a opri destramarea regimului, s-a declarat si a votat impotriva Legii de Reforma Politica. Conform opiniilor sale, aceasta lege reprezenta un pas spre dezintegrare, nu spre reforma. De asemenea, a fost un oponent hotarat al Constitutiei Spaniole din 1978.
Pinar nu a fost niciodata doar un lider politic, el a fost o figura centrala a multiplelor retele nationaliste radicale din Spania. In perioada 1969-1970 a asistat direct Serviciul de Documentare al Guvernului prin lupte de strada impotriva celor ce incercau sa destabilizeze tara si sa submineze regimul traditionalist ce asigura absenta totala a comunismului.
Chiar si dupa moartea generalului Franco in 1975 si dupa liberalizarea scenei politice spaniole, Blas Pinar a ramas credincios crezurilor sale si ale inaintasilor sai. Pana in 1982 a fost membru al parlamentului, insa la presiunile socialistilor, a caror influenta crestea neincetat, a pierdut locul la alegerile din 1982. In 1986, incurajat si de succesele lui Jean Marie Le-Pen din Franta, a infiintat grupul Frontul National, incercand sa reuneasca toate miscarile de orientare traditionalista, carlista (sprijinitorii celeilalte ramuri monarhice) sau conservatoare.
FNBlas Pinar a ramas pana in prezent singurul politician nationalist radical care a intrat in parlamentul din Madrid, dupa ce Spania a revenit la monarhia constitutionala, la mijlocul anilor ’70.
Activitatea lui Blas Pinar contina si in secolul al XXI-lea, prin infiintarea in 2003 a unui nou partid, intitulat Alternativa Nacional, care isi propunea sa readapteze metodele si proiectele generalului Franco la realitatile vremurilor noastre. De pe aceasta pozitie, a construit legaturi cu reprezentanti ai miscarilor nationaliste din Italia si din America Latina, fara a mai avea insa succese electorale. Sursa: FrontPress.ro
blasMadrid 2005: Avocatul Tudor Ionescu, liderul Noii Drepte, alături de Blas Pinar

Condamnare

Bulgarii din Ucraina condamna “revendicarile teritoriale” ale Romaniei, considerata o tara “ARTIFICIALA”

autor: FrontPress 29.01.2014

19131913, al Doilea Război Balcanic: Militari români în Bulgaria
Mişcarea civică “Bulgarii din Ucraina” şi-a exprimat îngrijorarea în legătură “apelurile lansate periodic de la Bucureşti privind recuperarea de către România a teritoriilor sale istorice”, informează Agenţia de presă Forum, citând un comunicat al asociaţiei etnicilor bulgari din regiunea Odesa. 
“Astfel de sentimente revanşarde sunt alimentate de instituţiile oficiale ale statului român, iar acest lucru este evidenţiat de o serie de declaraţii ale preşedintelui Traian Băsescu. De fapt, România este aproape de a formula oficial pretenţii teritoriale faţă de Ucraina şi Republica Moldova. Mai mult decâte atât, o indignare aparte stârnesc mesajele şovine din presa românească, mai ales acum, când Ucraina se confruntă cu o criză politică majoră. În plus, profitând de situaţia din Ucraina, o serie de ONG-uri din România au propus deja ca Bucureştiul să trimită trupe militare în zonele istorice ‘româneşti’, cum ar fi cele din Ucraina şi Republica Moldova”, se arată în declaraţia bulgarilor din Ucraina, preluată şi de agenţia de presă Rador.
Reprezentanţii mişcării subliniază că România nu are dreptul să ceară înapoi teritoriile pierdute. “Noi, bulgarii, ca unul dintre cele mai vechi popoare care trăiesc în ceea ce se cheamă acum sudul Ucrainei, în aşa-numita Basarabia, Bugeac şi Dobrogea, suntem dovada istorică a faptului că acest pământ nu este românesc”, continuă comunicatul mişcării “Bulgarii din Ucraina”.
Etnicii bulgari din regiunea Odesa mai menţionează că “statul România este o entitate artificială, creată în secolul al XIX-lea, pentru a forma un echilibru sau tampon între Europa de Vest şi Imperiul Rus”. “O parte din teritoriile istorice ale Bulgariei, Ungariei şi Republicii Moldova a fost transferată temporar sub umbrela acestui construct artificial. Cu toate acestea, în câteva zeci de ani, serviciile secrete occidentale au reuşit să unească intelectualitatea naţională valahă în jurul ideii de imperiu creat de aliatul lui Hitler, generalul Antonescu. În 1941, Odesa a experimentat toate ‘deliciile’ ideologiei româneşti”, susţin reprezentanţii bulgarilor.
“Noi respingem orice pretenţii teritoriale din partea ţării vecine România şi cerem păstrarea status quo-ului în ceea ce priveşte teritoriile. În caz contrar, bulgarii vor fi obligaţi să ceară României ca Dobrogea de Nord să revină Bulgariei, mai ales că termenul arendării acestui teritoriu a expirat demult”, subliniază organizaţia.
În plus, reprezentanţii mişcării “Bulgarii din Ucraina” au cerut preşedintelui şi guvernului de la Kiev “să evalueze retorica şovină a României şi să facă o declaraţie oficială pe această temă”. “Considerăm că Ucraina ar trebui să revină la practica dislocării permanente a unităţilor militare în regiunea Odesa. De asemenea, facem apel la autorităţile ucrainene să ofere sprijin diplomatic statului vecin Republica Moldova, care se află sub pericolul de a fi absorbit de către România”, conchid bulgarii din Odesa.
În Ucraina trăiesc peste 200.000 de etnici bulgari, majoritatea stabiliţi în regiunea Odesa.
Atitudini ostile românilor din partea şovinilor bulgari şi în Republica Moldova
Deasemenea etnicii bulgari au manifestat atitudini antiromâneşti şi în Basarabia. Aceştia au cerut Chişinăului, capitala celui de al doilea stat românesc, autonomie administrativă şi culturală, sporind şi mai mult tensiunile inter-etnice din regiune.
Consiliul oraşului Taraclia, unde etnicii bulgari sunt majoritari, a trimis în primăvara anului trecut o scrisoare autorităţilor centrale din Republica Moldova prin care se cerea autonomie administrativă şi culturală, documentul fiind adoptat în unanimitate de către consiliu. Potrivit politicienilor bulgari din localitate, regiunea ar trebui să aibă un statut special, cerând recunoaşterea acesteia în mod oficial ca centru al bulgarilor din Republica Moldova. Scrisoarea vorbea nu numai despre autonomia culturală, dar şi despre cea administrativă şi propunea ca limba bulgară să fie a doua limbă oficială a regiunii.
Bulgarii sunt al cincilea grup etnic minoritar din Republica Moldova, numărând 79.520 de persoane conform recensământului din 2004, adică 2,02% din totalul populației. Bulgarii trăiesc în mare parte în sudul țării, cu preponderență în raionul Taraclia, aici constituind 65,56% din populația regiunii, dar și în Găgăuzia precum și în raioanele Slobozia, Cahul, Leova, Cantemir, Basarabeasca, Cimișlia și Căușeni. Sursa: FrontPress.ro

Scandal sovin

Scandal SOVIN in Israel: Relatia fiului premierului cu o norvegianca ar dauna “puritatii evreiesti”

autor: FrontPress 29.01.2014

tatal si fiulYair şi Benjamin Netanyahu
Israelul este unul dintre cele mai sensibile state din lume când vine vorba de păstrarea identităţii etnice şi religoase a cetăţenilor. Astfel, vestea că Yair Netanyahu, fiul premierului Benjamin Netanyahu, este implicat într-o relaţie cu creştină norvegiancă a dat naştere unui adevărat scandal politic, etnic şi religios în Israel. Afirmaţii şovine au venit în primul rând din partea partidului ultra-religios Shas, de opoziţie. Dar nici rudele sau societatea civilă nu s-au lăsat mai prejos şi au criticat atentatul la “puritatea evreiască”.
Hagai Ben-Artzi, unchiul lui Yair Netanyahu, s-a arătat extrem de jignit de faptul că nepotul său are o relaţie cu o femeie care nu este evreică, scrie publicaţia Times of Israel. “Este ca şi cum ar scuipa pe mormintele bunicului şi a bunicii sale”, a declarat fratele Sarei Netanyahu, soţia premierului, într-un interviu pentru site-ul ultraortodox Kikar HaShabbat, cerând public terminarea relaţiei. ”Este oribil, pur şi simplu oribil. Şi mai este şi fiul premierului. Astfel de lucruri au fost mereu o ameninţare la adresa identităţii evreieşti”, a continuat Hagai Ben-Artzi.
Preşedintele partidului ultraortodox Shas, Aryeh Deri, a declarat la rândul său că este datoria lui Yair să lupte împotriva “asimilării” renunţând la relaţia cu norvegianca şi găsind o parteneră evreică. “Dacă, Doamne fereşte, este adevărat, atunci vai nouă, vai nouă”, a declarat Deri la postul de radio Kol Barama. Acesta a adăugat că relaţia lui Yair nu este o chestiune care ţine strict de de viaţa lui privată, dat fiind că el este “un simbol al evreilor”. “Cunosc oameni care au investit zeci de milioane de dolari, poate mai mult, ca să lupte împotriva asimilării”, a spus Aryeh Deri, citat şi de Jurnalul Naţional.
1Alţi critici acerbi ai relaţiei sunt şi membrii organizaţiei Lehava, al cărei scop este nici mai mult nici mai puţin decât prevenirea căsătoriilor evreilor cu non-evrei. Reprezentanţii organizaţiei au cerut premierului să intervină şi să interzică relaţia dintre cei doi tineri. “Nepoţii tăi, după cum ştii, nu vor fi evrei”, l-a avertizat directorul Lehava, Bentzi Gopshtain, pe Netanyahu, într-o postare pe Facebook.
“Suntem prea nesiguri pe noi. Oamenii trebuie să realizeze că a avea un procent mic de populaţie care se căsătoreşte cu membrii altor comunităţi nu o să ne facă rău”, consideră pe de altă parte sociologul Noah Slepkov. Acesta zice că până acum căsătoriile mixte au fost o problemă doar pentru comunităţile evreieşti din afara Israelului, în special în SUA, unde jumătate dintre evrei se căsătoresc cu non-evrei. În Israel, însă, până acum nu a fost cazul, dat fiind că evreii şi arabii din zonă nu au deloc relaţii cordiale.
Ştirea că Yair Netanyahu, de 23 de ani, este implicat într-o relaţie cu norvegianca Sandra Leikanger, de 25 de ani, a apărut prima dată în ziarul norvegian Dagen. Cei doi s-ar fi întâlnit la Centrul Interdisciplinar din Herzliya, unde ambii sunt studenţi. Mai mult, tânăra face parte dintr-o familie creştină de luterani evanghelici.Sursa: FrontPress.ro
2

Miting

Miting impotriva legii “antilegionare” initiate de Crin Antonescu

autor: FrontPress 29.01.2014

steag legionarFundaţia Bunavestire şi Fundaţia Ion Gavrilă Ogoranu vor organiza sâmbătă în Bucureşti un miting de protest împotriva proiectului de lege iniţiat de Crin Antonescu, prin care se doreşte interzicerea tuturor organizaţiilor “cu caracter legionar”. Acţiunea va începe la ora 16, în proximitatea fântânii din Piaţa Universităţii.
“O nouă interzicere a lui Eliade, Ţuţea, Cioran, Noica, Bernea. O nouă condamnare a lui Ogoranu, Valeriu Gafencu, părinţilor Justin Pârvu şi Arsenie Papacioc. Proiectul de lege iniţiat de Crin Antonescu, pentru interzicerea manifestărilor legionare, va aduce grave încălcări ale libertăţii de exprimare şi asociere. Operele acestor corifei ai culturii româneşti vor fi din nou interzise. Străzile nu vor mai purta numele lor. Monumentele rezistenţei anticomuniste vor fi demolate. Deţinuţii politici legionari nu vor mai beneficia de Decretul lege 118/1990″, îşi motivează organizatorii iniţiativa inedită.
Deasemenea aceştia au mai anunţat că vor fi aprinse lumânăr “în memoria miilor de legionari victime ale celor 3 dictaturi din secolul trecut”, o aluzie la regimurile Carol al II-lea, cel antonescian şi comunist.
Cu ocazia mitingului va fi lansată oficial şi Asociaţia Noilor Deţinuţi Politici din România. Sursa: FrontPress.ro

marți, 28 ianuarie 2014

O oferta politica

Romania va face “o oferta politica” Moldovei in cazul in care violentele din Ucraina se vor extinde

autor: FrontPress 29.01.2014

chisinauChisinau, 2009: Violente in timpul manifestatiilor anticomuniste
Ucraina se confruntă de mai multe săptămâni cu violenţe, soldate cu morţi şi sute de răniţi, din cauza autorităţilor de la Kiev care au oprit negocierile de aderare la Uniunea Europeană. Existând riscul unui “export” al tensiunilor în regiune, ambasadorul României în Republica Moldova, Marius Lazurcă, a declarat că Bucureştiul ar putea face “o ofertă politică” Chişinăului, în cazul în care cel de al doilea stat românesc va fi pus în faţa unor opţiuni dramatice, aşa cum se întâmplă în Ucraina.
„România va ajuta necondiţionat Republica Moldova în cazul unor destabilizări de situaţie care ar pune în pericol parcursul său european”, a spus diplomatul român fără a detalia, invocând “o responsabilitate istorică”. Acesta a menţionat totuşi că se ghidează după apelul făcut de preşedintele României, Traian Băsescu colegilor din UE „de a avea grijă de regiunea care ne desparte de Federaţia Rusă pentru că oricând sunt posibile destabilizări la frontiera cu UE”.
Ambasadorul a declarat că Traian Băsescu a făcut declaraţia referitoare la unirea Moldovei cu României în numele statului român, dar acesta este un proiect de viitor. „Nu este un proiect al generaţiei noastre. Nu este un proiect care să se facă cu brutalitate. Nu cred că preşedintele este responsabil de modul în care sunt răstălmăcite cuvintele lui”, a spus Lazurcă în legătură cu declaraţiile unioniste ale preşedintelui. Sursa:FrontPress.ro
ML

Regina Maria


Iubirile Reginei Maria a României (3)


Dar Marele Duce Boris nu este singurul bănuit că ar putea  fi tatăl micii Principese Maria - ( probabil singura bârfa neadevărată  legată de copiii viitoarei Regine Maria ) – cunoscută sub numele de Mărioara sau Mignon.


Principesa Maria a Romaniei

În perioada următoare relaţiile dintre Ferdinand si Maria se deteriorează iremediabil.  Mai  întîi,  felul de a fi al lui Ferdinand  ( Nando – cum îi spuneau cei apropiaţi)  - „lenea, indolenţa, antipatia pentru orice fel de muncă, pentru orice întreprindere serioasă şi... mai rău decît toate, pasiunea lui senzuală pentru Missy, care au ajuns... s-o îndepărtezeNando singur a recunoscut - îi scria mama Principesei Maria Regelui Carol I -  că şi-a tratat nevasta ca pe o metresă, fără să-1preocupe prea mult starea ei afectivă, ca să-şi satisfacă în permanenţă nevoile fizice".  Iar aventurile extraconjugale ale Principelui Moştenitor Ferdinand erau şi ele binecunoscute în epocă.

Principii Ferdinand si Maria in  ziarul Epoca din 18 septembrie 1896

 La inceputul anului 1897  tînărul ofiţer din regimentul de roşiori Gheorghe (Zizi)  Cantacuzino – un bărbat  “nu prea înalt, subţire, brunet, amuzant şi elegant”, în vârstă de 27 de ani incepe sa aibă întâlniri din ce in ce mai dese cu Principesa Maria. Povestea continuă şi în primăvara anului 1998 când tânărul Zizi Cantacuzino este adus la palat ca profesor de gimnastică pentru prinţul Carol. Idila continua ulterior în Germania, unde Maria pleacă la tratament, apoi la Constanţa, la bordul unui vas ancorat in larg (drept paravan era verisoara lui Zizi Cantacuzino, o adolescentă).
„Apariţiile Mariei  la Constanţa, însoţită în permanenţă de Zizi şi de verişoaraacestuia, provocau scandal. Se spunea că Principesa Moştenitoare bătea oraşul cu locotenentul român, însoţită doar de tînăra de treisprezece ani. Instruiţi de Rege să fie informat în legătură cu ceea ce făcea Principesa Moştenitoare, membrii din suita Mariei au relatat că erau împreună de dimineaţa pînă seara şi că el stătea ore întregi în cabina ei. Au mai spus că Principesa Moştenitoare ofensase oficialităţile locale şi pe membrii corpului consular,  luîndu-şi  oficial rămas - bun de la oraş cu tînărul locotenenlîngă ea. Regina Elisabeta şi Mm. Winter au acuzat-o pe Maria de a fi invitat o fată orfană de mamă să petreacă vara cu ea ca să-i servească drept paravan pentru idila ei cu Zizi.” ( Hannah Pakula -Ultima romantica – Viaţa Reginei Maria a României ).

Principesa Maria in ziarul Epoca din 24 mai 1897

În înalta societate a vremii incepe să se vorbească despre iminentul divorţ al cuplului moştenitor. Cert este că micuţa prinţesa  Maria – Mignon -  s-a născut la Castelul Friedenstein în Gotha pe 8 ianuarie 1900. Problema paternității sale a iscat furtună în sânul familiei regale, soarta succesiunii fiind în impas. Principesa Moștenitoare a României ameninţă cu divorțul și cu plecarea sa împreună cu fiul ei Carol din România şi deasemena cu renunțarea în numele acestuia la succesiune. Intrigile țesute la Curte de intriganta guvernatoare Miss Winter în defavoarea Principesei Maria a României nu au avut o finalitate, Principele Moștenitor Ferdinand însuşi , însoţit de câțiva miniștri, a plecat la Gotha și a recunoscut ca fiică a sa pe Mignon. De altfel de-a lungul timpului Ferdinand a arătat atașament profund față de Mignon (viitoarea Regină a Iugoslaviei ) , aceasta  fiind fiica sa favorită. La intoarcerea sa din Germania , Principesa Maria găseşteîn suita sa doamne de companie ivite din senin ( printre care: Nadejda Stirbei, Maruka Cantacuzino sau Martha Bibescu)  care aveau  scopul de a o impiedica să mai intre intr-o relaţie care să îi pericliteze statutul.
Idila cu Zizi Cantacuzino incetează – dar nu şi bârfele. Missy mărturisea mamei sale: La  început, crezi că dacă nu găseşti fericirea în căminul conjugal o poţi găsi pe căi ocolite, dar mi-a fost dat să aflu că acest lucru nu este posibil şi că este aspru pedepsit"
Măsurile “de protecţie” luate de Regele Carol I  nu aveau să oprească însă setea de dragoste a Principesei  Maria. În vara anului 1902 Maria şi Ferdinand au plecat la Londra pentru a asista la încoronarea lui Edward al Vll-lea. Maria rămâne în Anglia pe perioada verii şi în această perioadă il cunoaşte pe tânărul Waldorf Astorcare avea atunci puţin peste 20 de ani, de care s-a îndrăgostit instantaneu şi cu care a avut o idilă pătimaşă. Viitoarea Regină a României avea să mărturisească referindu-se la această :  “ Săptămînile acelea în frumosul Cliveden sînt printre amintirile cele mai frumoase din viaţa mea. Au fost fericire pură. Lipsită de lucrurile pentru care fusesem născută, am găsit la Cliveden o viaţă sănătoasă şi plină de libertate în nişte împrejurimi superbe, cu tovarăşi tineri, apropiaţi ca spirit ".

Regina Maria
Wiliam Waldorf Astor
 După încoronarea Regelui Edward,  Maria şi Ferdinand se reîntorc in România, iar Missy îl invită pe noul său prieten însoţit de sora acestuia Pauline să petreacă luna octombrie la Sinaia. Relaţia dintre Missy si Waldorf continuă  până în anul  1906, an în care tânărul englez se căsătoreşte cu Nancy Shaw. Deşi Principesa spera ca relaţia ei cu tânărul Waldorf va continua intr-o formă oarecare, acesta se retrage din viaţa tinerei prinţese românce ( cei doi soţi – Waldorf si Nancy -  refuză invitaţia de a-şi petrece luna de miere in Romania ).
“Îl iubeam sincer şi natural, cu tot ce firea mea avea mai bun de dăruit…”, îi scria Principesa Maria  Paulinei Waldorf. “El era suflarea, aerul şi spiritul vieţii mele şi el o ştia. Şi totuşi, în momentul în care s-a căsătorit, a renunţat total la mine, de fapt fără milă… Şi el ştia ce înseamnă să trăiesc dintr-o dată fără el”. 
Dar adevărata mare dragoste a viitoarei Regine a României  urma să se nască abia in anul urmator, 1907. Şi această iubire va fi prinţul Barbu Ştirbei, nepotul domnitorului Barbu Ştirbei, un brunet cu ochi căprui, un tânăr de o eleganţă aristocratic,  bărbat  care cu mintea lui ascuţită o cucereşte definitiv (sau aproape definitiv…) pe Maria.

Regina Maria
Printul Barbu Stirbei
Surse: Ultima romantica regina Maria a României - Hannah Pakula 
                 Povestea vietii mele - Memoriile  Reginei Maria a României


 Povestea continua...
deieri-deazi.blogspot.com