miercuri, 31 octombrie 2018

A DOBORAT UN ZEPPELIN

În vara anului 1916, Primul Război Mondial era în plină desfășurare. După doi ani de neutralitate, România a intrat în război de partea Antantei în 27 august 1916. Forțele austro-ungare nu au întârziat să riposteze. Încă din prima noapte de război un Zeppelin – ultima minune tehnică a vremii – survola și bombarda Bucureștiul: “Astă-noapte, pe la orele 1:30, clopotele Mitropoliei au început să sune alarma. Rând pe rând li s’au asociat clopotele tuturor bisericilor Capitalei. Totodată gardiștii fluierau prelung. (...) Un Zeppelin, însoțit se pare și de un aeroplan, a apărut asupra Capitalei noastre. El venea din direcțiunea Dunărei. Dușmanul fu întâmpinat de o canonadă extraordinară; din capul locului s’a putut constata că suntem excelent pregătiți. Lovituri de tun, de mitraliere, de puști, etc. au întâmpinat din primul moment oaspetele nostru.” (“Adevărul” din 27 august 1916)

Continuarea aici:

Probleme arzatoare

O mica divagatie...la 2 probleme arzatoare "Colectiv" si lovituri de stat


Foto Capsorul mic ca de stancuta, corpul umflat cu pompa, de cei care o manuiesc (poate isi ia zborul ca un balon umflat cu heliu...)

Ma uit cu mila la adresa imbecililor care spun  tot timpul ca, s- a vrut  a fi o lovitura de stat, intr-un context anterior!
Ei nu inteleg ca acesti "glumeti" de Balaceanca, nu aveau cum sa dea o lovitura de stat, ca asa ceva incepand de la grecii si romanii antici, se facea numai de catre un numar restrans de oameni capabili si curajosi, nu de jegurile neamului, catarati la furat pe capul contribuabililor (ati vazut ce zicea Cicero).
A doua nemernicie este ca, nu ii intereseaza de  cei ucisi de sistem  la "Colectiv". Oare nimeni nu intelege ca nu-i intereseaza, ba chiar ii mai supara ca sunt deranjati cu astfel de "nimicuri"?
Imediat dupa revolutie intr-un reportaj dintr-o tara occidentala se spunea ca, un spital nu avea viata decat max.20 de ani si apoi era complet demolat si arat locul si se construia altul, pe alt teren mai indepartat. Asta pentru ca, nici o metoda nu mai rezista microbilor, indiferent de taria solutiilor folosite.
Eu cu mintea mea de atunci, gandeam ca se face atata risipa de bani pentru ca, le da binele pe afara si nu intelegeam substratul acestor actiuni de demolare, dupa 20 de ani de functionare a spitalelor.
In alta ordine de idei, de ce sunt suparati si revoltati pe Viorica Vasi(lin)lica criticii ei, pentru ca nu intelege rolul pe care il interpreteaza, numai dupa micimea gandirii ei, de sub o coafura  prea mare pentru capsorul ei?
Cand ai sufletul mic si gandirea este la piciorul broastei.
Atentia distributiva lipseste la ea.
Sa ne intre bine in cap si acolo sa ramana ca, lovitura de stat o dau finalizata cu reusita 100 % numai oamenii capabili (ati mvazut in Turcia in 2016, cand lovitura de stat nu a fost bine pregatita?) si ca tragedia de la" Colectiv" nu intereseaza sub nici o forma pe alesi, chiar nu vor sa se mai aduca vorba de asa ceva si sa treaca aceasta zi, sa nu se mai pomeneasca niciodata.
Dar aceste 2 exemple trebuie sa ne  indarjasca pentru a pune punct odata( adica piedica) acestei bande de mafioti de mana a 7-a. Nu avem nevoie de lovitura de stat pentru a scapa de acesti nemernici ci, de curaj si daca ne vom aduna toti, marindu-ne numarul precum bulgarele de zapada odata rostogolit, reusita va fi deplina. Ati vazut ca la Revolutia Franceza (1789) inceputa cu revolta de la Bastilia, din o mana de puscariasi, s-a ajuns de au daramat un  intreg sistem si pe banditii incoronati i-au decapitat si  capetele nobililor au defilat in  sabii pe strazile Parisului.

Foto: scena din Revolutia Franceza din 1789.

 Revolutia Franceza, s-a spus ca a pus bazele comunismului dar, eu ma duc mai in urma la Cavalerii mesei rotunde  care, nu voiau  decat sa fie egalitate intre toti membrii ( sa nu stea nimeni in capul mesii), sau mai in urma in Grecia antica la 1500 I.HR, cand nu voiau un rege ci, sa fie condusi de popor.
Dar asa este mersul societatii, se vrea un pastor mai bun, sau mai prost sau, mai rau pentru ca, societatea nu a evoluat pana acolo incat, fiecare sa fie responsabil si sa-si ia viata in propriile maini, chiar daca traieste intr-o colectivitate, mai mica sau mai mare.
Sigur, daca vor veni acele vremuri, noi nu vom mai fi, sau mai rau, se va lua totul de la O candva.

marți, 30 octombrie 2018

MAXIMA ZILEI




MAXIMA ZILEI: “Îmi place munca, mă fascineaza! Pot sta ore în șir să mă uit la ea.” – JEROME K. JEROME (1859-1927).

South Front (se joaca la 2 capete)

ISIS Advances In Euphrates Valley: Over 70 SDF Members Killed, Multiple Positions Captured (Map, Photos)
The US-led coalition’s strategy to keep an ISIS safe haven in Syria’s Euhprates Valley in order to justify its military presence in the war-torn country has appeared to have some “unexpected” consequences.
ISIS units operating in the Hajin pocket have re-groupped, received fresh supples and kicked off a large-scale advance on positions of the US-backed Syrian Democratic Forces (SDF). A lack of US-led coalition airstrikes on ISIS targets in the area has also played own role.
Since the last weekend, ISIS terrorists have re-entered the villages of Susah, Hawi Susah, Mozan, Shajlah and Baghuz Foqani almost reaching the border with Iraq. According to various sources, the SDF has lost up to 80 fighters and over 10 pieces of military equipment in these clashes. The SDF media wing denies these claims alleging that only about 14 of its members were killed and no positions were lost. However, photos released by ISIS’ Amaq news agency show that the SDF’s version of the events does not include all details.
ISIS Advances In Euphrates Valley: Over 70 SDF Members Killed, Multiple Positions Captured (Map, Photos)
ISIS Advances In Euphrates Valley: Over 70 SDF Members Killed, Multiple Positions Captured (Map, Photos)
ISIS Advances In Euphrates Valley: Over 70 SDF Members Killed, Multiple Positions Captured (Map, Photos)

duminică, 28 octombrie 2018

La multi ani, Dragos !

luni, 29 octombrie 2018



Pofta buna !

Ragnetti con crema di marroni.
Halloween è una ricorrenza di origine celtica celebrata la sera del 31 ottobre...
(anche se non tutti la accettano).
Per molti che organizzano delle feste per bambini questi dolcetti sono a tema e saranno apprezzati.
https://lucydinunno.altervista.org/ragnetti-con-crema-di-marroni/
👆👆👆👆👆👆👆👆👆👆👆👆👆
Ragnetti con crema di marroni
Ragnetti con crema di marroni
lucydinunno.altervista.org

Civilizatiile extraterestre

PENES CURCANUL (1854-1932)

PENES CURCANUL EROU AL ROMANIEI (POEZIE PREDATA LA SCOALA SUB OCUPATIA RUSEASCA ANII 1950)

Peneș Curcanul, pe numele său real Constantin Țurcanu (n. în Vaslui 1 martie 1854 – 15 noiembrie 1932?), este numele unui erou al Războiului de Independență din 1877, fost sergent în Regimentul 13 Dorobanți.[1] Țurcanu a participat ulterior ca voluntar în al Doilea Război Balcanic și în Primul Război Mondial, deși avea o vârstă înaintată.
Constantin Țurcanu, s-a nascut în Principatul de atunci al Moldovei, la 1 martie 1854, în ținutul Vasluiului, fiind singurul copil al lui Gheorghe Țurcanu și Mariei. La vârsta de 7 ani, părinții l-au dus la Huși la niște rude mai înstărite. Aici a urmat cinci clase primare, fiind printre primii copii din mahala care știa să scrie și să citească. La 15 mai 1875 a intrat în rândurile Regimentului 13 Dorobanți, iar la începutul războiului avea gradul de caporal, iar în august 1877 a ajuns sergent. Constantin Țurcanu a fost veteranul a patru campanii purtate de armata română: Războiul de Independență 1877 – 1878Al Doilea Război Balcanic, 1913, Primul Război Mondial 1916 – 1918 și campania din Ungaria, 1919.
În memoria eroilor vasluieni care au luptat în Războiul de Independență (1877- 1878) și Primul război mondial (1916- 1918), a fost construit în anul 1934 Mausoleul Peneș Curcanul, situat în Vaslui, în cimitir, realizat din marmură, piatră și bronz. Este opera sculptorului I. Scutari și a meșterilor italieni Luise Severiano și Victor Bibuitto. În partea centrală se află crucea memorială a eroului Peneș Curcanul.

Vasile Alecsandri (1821-1890)

Peneş Curcanul
Plecat-am nouă din Vaslui,
Şi cu sergentul, zece,
Şi nu-i era, zău, nimănui
În piept inima rece.
Voioşi ca şoimul cel uşor
Ce zboară de pe munte,
Aveam chiar pene la picior,
Ş-aveam şi pene-n frunte.
Toţi dorobanţi, toţi căciulari,
Români de viţă veche,
Purtând opinci, suman, iţari
Şi cuşma pe-o ureche.
Ne dase nume de Curcani
Un hâtru bun de glume,
Noi am schimbat lângă Balcani
Porecla în renume!
Din câmp, de-acasă, de la plug
Plecat-am astă-vară
Ca să scăpăm de turci, de jug
Sărmana, scumpa ţară.
Aşa ne spuse-n graiul său
Sergentul Mătrăgună,
Şi noi ne-am dus cu Dumnezeu,
Ne-am dus cu voie bună.
Oricine-n cale ne-ntâlnea
Cântând în gura mare,
Stătea pe loc, s-ademenea
Cuprins de admirare;
Apoi în treacăt ne-ntreba
De mergem la vro nuntă?
Noi răspundeam în hohot: „Ba,
Zburăm la luptă cruntă!”
„Cu zile mergeţi, dragii mei,
Şi să veniţi cu zile!”
Ziceau atunci bătrâni, femei,
Şi preoţi, şi copile;
Dar cel sergent făr’ de musteţi
Răcnea: „Să n-aveţi teamă,
Românul are şapte vieţi
În pieptu-i de aramă!”
Ah! cui ar fi trecut prin gând
Ş-ar fi crezut vrodată
Că mulţi lipsi-vor în curând
Din mândra noastră ceaţă!
Priviţi! Din nouă câţi eram,
Şi cu sergentul, zece,
Rămas-am singur eu… şi am
În piept inima rece!
Crud e când intră prin stejari
Năprasnica secure,
De-abate toţi copacii mari
Din falnica pădure!
Dar vai de-a lumii neagră stea
Când moartea nemiloasă
Ca-n codru viu pătrunde-n ea
Şi când securea-i coasă!
Copii! aduceţi un ulcior
De apă de sub stâncă,
Să sting pojarul meu de dor
Şi jalea mea adâncă.
Ah! ochii-mi sunt plini de scântei
Şi mult cumplit mă doare
Când mă gândesc la fraţii mei,
Cu toţi pieriţi în floare.
Cobuz ciobanu-n Calafat
Cânta voios din fluier,
Iar noi jucam hora din sat,
Râzând de-a bombei şuier.
Deodat-o schijă de obuz
Trăsnind… mânca-o-ar focul!
Retează capul lui Cobuz
Ş-astfel ne curmă jocul.
Trei zile-n urmă am răzbit
Prin Dunărea umflată,
Şi nu departe-am tăbărât
De Plevna blestemată.
În faţa noastră se-nălţa
A Griviţei redută,
Balaur crunt ce-ameninţa
Cu gheara-i nevăzută.
Dar şi noi încă o pândeam
Cum se pândeşte-o fiară
Şi tot chiteam şi ne gândeam
Cum să ne cadă-n gheară?
Din zori în zori şi turci şi noi
Zvârleam în aer plumbii
Cum zvârli grăunţi de păpuşoi
Ca să hrăneşti porumbii.
Şi tunuri sute bubuiau…
Se clătina pământul!
Şi mii de bombe vâjâiau
Trecând în zbor ca vântul.
Şedea ascuns turcu-n ocol
Ca ursu-n vizunie.
Pe când trăgeam noi tot în gol,
El tot în carne vie…
Ţinteş era dibaci tunar,
Căci toate-a lui ghiulele
Loveau turcescul furnicar,
Ducând moartea cu ele.
Dar într-o zi veni din fort
Un glonte, numai unul,
Şi bietul Ţinteş căzu mort,
Îmbrăţişându-şi tunul.
Pe-o noapte oarbă, Bran şi Vlad
Erau în sentinele.
Fierbea văzduhul ca un iad
De bombe, de şrapnele.
În zori găsit-am pe-amândoi
Tăiaţi de iatagane,
Alăture c-un moviloi
De leşuri musulmane.
Sărmanii! bine s-au luptat
Cu litfa cea păgână
Şi chiar murind ei n-au lăsat
Să cadă-arma din mână.
Dar ce folos, ceaţa scădea!
Ş-acuma rămăsese
Cinci numai, cinci flăcăi din ea,
Şi cu sergentul, şese!…
Veni şi ziua de asalt,
Cea zi de sânge udă!
Părea tot omul mai înalt
Faţă cu moartea crudă.
Sergentul nostru, pui de zmeu,
Ne zise-aste cuvinte:
„Cât n-om fi morţi, voi cinci şi eu,
Copii, tot înainte!”
Făcând trei cruci, noi am răspuns:
„Amin! şi Doamne-ajută!”
Apoi la fugă am împuns
Spre-a turcilor redută.
Alelei! Doamne, cum zburau
Voinicii toţi cu mine!
Şi cum la şanţuri alergau
Cu scări şi cu faşine!
Iată-ne-ajunşi!… încă un pas.
„Ura!-nainte, ura!…”
Dar mulţi rămân fără de glas.
Le-nchide moartea gura!
Reduta-n noi repede-un foc
Cât nu-1 încape gândul.
Un şir întreg s-abate-n loc,
Dar altul îi ia rândul.
Burcel în şant moare zdrobind
O tidvă păgânească.
Şoimu-n redan cade răcnind:
„Moldova să trăiască!”
Doi fraţi Călini, ciuntiţi de vii,
Se zvârcolesc în sânge;
Nici unul însă, dragi copii,
Nici unul nu se plânge.
Atunci viteazul căpitan,
Cu-o largă brazdă-n frunte,
Strigă voios: „Cine-i Curcan,
Să fie şoim de munte!”
Cu steagu-n mâini, el sprintenel
Viu suie-o scară-naltă.
Eu cu sergentul după el
Sărim delaolaltă.
Prin foc, prin spăgi, prin glonţi, prin fum,
Prin mii de baionete,
Urcăm, luptăm… iată-ne-acum
Sus, sus, la parapete.
„Allah! Allah!” turcii răcnesc,
Sărind pe noi o sută.
Noi punem steagul românesc
Pe crâncena redută.
Ura! măreţ se-naltă-n vânt
Stindardul României!
Noi însă zacem la pământ,
Căzuţi pradă urgiei!
Sergentul moare şuierând
Pe turci în risipire,
Iar căpitanul admirând
Stindardu-n fâlfâire!
Şi eu, când ochii am închis,
Când mi-am luat osânda:
„Ah! pot să mor de-acum, am zis
A noastră e izbânda!”
Apoi, când iarăşi m-am trezit
Din noaptea cea amară,
Colea pe răni eu am găsit
„Virtutea militară”!…
Ah! da-o-ar pomnul să-mi îndrept
Această mână ruptă,
Să-mi vindec rănile din piept,
Iar să mă-ntorc la luptă,
Căci nu-i mai scump nimică azi
Pe lumea pământească
Decât un nume de viteaz
Şi moartea vitejească!
Mirceşti, august 1877